Invitatul săptămânii în cadrul Raftului Autorilor Români pe carturesti.ro: Ion Mureșan
Invitatul săptămânii 5 – 11 februarie, în cadrul Raftului autorilor români, este: Ion Mureșan!
„Totul a fost băut./ Nici o băutură nouă nu a apărut sub Soare în timpul vieţii mele.” Aşa sună începutul poeziei „Întoarcerea fiului risipitor”, scrisă de cel considerat a fi poetul simbol al Clujului, Ion Mureșan. Publicistul și poetul Ion Mureşan e de părere că „poezia este o stare a tuturor”, afirmând chiar, într-un interviu mai vechi, că „Poeții sunt anticorpii societății. La câte boli are lumea de azi, sunt prea puțini poeți.” Vă recomandăm așadar chiar poezia lui, mult apreciată de public și premiată de critici.
Invitația la poezie e lansată, așa încât vă lăsăm în compania versurilor invitatului săptămânii 5-11 februarie în Raftul autorilor români pe carturesti.ro: „Dumnezeule, totul a fost băut!
Şi tot mai trece noaptea pe drum un om cu o distilerie mică pe umăr.”
Toate titlurile sale au 20% reducere pe carturesti.ro în perioada menționată.
Izgonirea din poezie
Autorul acestui volum, Ion Mureşan este poetul exponenţial al generaţiei optzeciste româneşti, „cel mai important, şi cel mai valoros poet român de la finele veacului trecut şi de la începutul celui de acum.” (Al. Cistelecan). În el se îmbină magistral şi dramatic dilemele existenţiale şi expresionismul, ca mesaj estetic. Deşi el este autorul antologicului text „Poemul care nu poate fi înţeles”, mesajul său este limpede, plasat în cotidianul imediat, dar şi esenţializat precum licorile distilate.Ion Mureşan reprezintă cazul rar când poetul este apreciat atât de critica literară cea mai exigentă, cât şi, deopotrivă, de cititorul de poezie (şi nu doar de cititorul experimentat, competent şi eficient, ci şi de lectorul inocent, care până la Mureşan încă nu a descoperit fascinaţia textului poetic). Altfel spus, el este în acelaşi timp poetul prezentului imediat şi al viitorului, întrevăzut doar virtual-ipotetic, pe care pariază critica de întâmpinare. Laureat al prestigiosului Premiu Naţional „Mihai Eminescu”, Ion Mureşan este, în acelaşi timp, autorul cel mai exigent, editând până acum doar trei volume de poezie originală (plus cam tot atâtea antologii de autor, dacă o socotim şi pe aceasta, pe care o prezentăm).Volumul de faţă, care apare în colecţia „Antologia unui autor”, oferă o selecţie reprezentativă din cele trei volume poetice originale ale autorului (Cartea de iarnă (1981), Poemul care nu poate fi înțeles (1993), cartea Alcool (2010).Cartea este destinată studenţilor, profesorilor şi cercetătorilor interesaţi de poezia română contemporană, dar ea se adresează şi unui public larg, iubitor de poezie autentică.
Poemul care nu poate fi inteles
Ion Mureșan (n. 9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj). Poet, publicist. Facultatea de Istorie și Filosofie Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.Debut absolut cu poezii în revista Cutezătorii, 1968. Premiul Uniunii Scriitorilor 1981, 1993.Volume: Cartea de iarnă, 1981; 2013; Poemul care nu poate fi înțeles, 1993; Cartea pierdută – o poetică a urmei, 1998; Le mouvement sans coeur de l’image, traducere în franceză de Dumitru Țepeneag, 2001; Paharul / Glass / Au fond de verre, cu desene de Ioan Marchiș, traduceri de Virgil Stanciu și Dumitru Țepeneag, 2007;Zugang verboten / Acces interzis, Büroarcrasch, Viena, 2008, tradusă în limba germană de Ernest Wichter; cartea Alcool, 2010; Oglinda aburită, eseuri, 2013. Prezent în: Antologia poeților tineri (antologie de George Alboiu), 1982; Antologia poeziei române de la origini până azi (antologie de Dumitru Chioaru și Ioan Radu Văcărescu), 1998; Poezia română actuală, vol. I (antologie de Marin Mincu), 1998; Antologia poeziei generației ’80 (antologie de Alexandru Mușina), 2002; Băutorii de absint, 2007.Premiul Uniunii Scriitorilor 1981, 1993, 2010. Premiul Mihai Eminescu, 2014.
Cartea Alcool
Iluminarea marilor constructii
Ion Mureșan s-a născut pe 9 ianuarie 1955, în localitatea Vultureni, județul Cluj. A absolvit, în 1981, Facultatea de Istorie și Filosofie „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A publicat volumele de poezie: Cartea de iarnă (Ed. Cartea Românească, 1981 – Premiul Uniunii Scriitorilor), Poemul care nu poate fi înțeles (Ed. Arhipelag, 1993 – Premiul Uniunii Scriitorilor), cartea Alcool (Ed. Charmides, 2010 – Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române). A publicat, de asemenea, volumele Le mouvement sans coeur de l’image (trad. Dumitru Țepeneag, Editions Belin, Paris, 2000) Zugang verboten / Acces interzis (trad. Ernest Wichner, Büroarcrasch, Viena, 2008), The Book of Winter and Other Poems (trad. Adam J. Sorkin și Lidia Vianu, University of Plymouth, 2011). Este prezent în antologii de poezie apărute în Anglia, Franța, Germania, Italia, Serbia, Ungaria etc.În 2014, i s-a decernat, la Botoșani, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.
Cartea pierduta
Ținând un recital în faţa deţinuţilor de la Gherla, poetul a avut brusc sentimentul că participă „la organizarea unei mari evadări”. La organizarea unei diversiuni participă el şi cu eseurile din Cartea pierdută: în loc să-şi dea pe faţă principiul poetic, el propune o paradă de basme filmată din unghiuri cât mai inedite. O paradă vivace, agreabilă, euforizată de inteligenţă şi melancolizată de compasiune. Căci şi Ion Mureşan cu un ochi râde, interpretând histrionic, şi cu altul plânge, compătimind o inocenţă şi o lume pierdute. – Al. Cistelecan
The Book of Winter and Other Poems
There is at once an enigmatic and original character to the poetic language of Ion Muresan who concerns himself through this anthology with the political nature of Romanian poetry. Muresan’s poetry draws upon Transylvanian legends to address the communist manipulation and monopoly of truth by regaining individual thoughts through his poetry which reflects what it is to be Romanian. Muresan is not just self-conscious but also self-mocking and playful about the challenges of his writing. In a riddling phrase that serves as the title of the poem I’m about to quote from (and of the book it appears in, Muresan’s second collection), the poetic persona announces that he is working on the poem that cannot be understood and immediately specifies, It s a shiny black rock polished, beautiful, sensual, revelatory of an unyielding quality, elemental, and a bit frightening. Another poem, ‘The Poem on Poetry’ from Muresan’s first book, begins, All my life I have gathered rags to make a scarecrow; however, this five-line confession concludes, Yet now that it’s ready, night after night I turn off the light and simply suspecting it’s there, / I start to howl in terror. Perhaps the fear derives, and cannot be separated, from the essential reality, poetry’s intrinsic nature. ‘The Poem That Cannot Be Understood’ ends with a more hopeful (possibly illusory) vision of poetry’s capacity to move and change its readers: getting old, nearly hunchbacked,… / I stand in line, behind hundreds and hundreds of people, / in order to see, at least at the end of my days, / the poem that heals, / the poem that cannot be understood. The Book of Winter can be said to foreshadow the harsh period during the 1980s, when such famous incidents occurred (in the way I ve heard the anecdote) as the time a Romanian audience, huddled in their winter coats, hats, scarves, and gloves in an unheated theatre for a performance of Shakespeare s Richard III, applauded the opening line, Now is the winter of our discontent,… choosing to hear it as a veiled political barb. In fact, Muresan’s poetry, for the most part, neither glares forth with the pop-culture-savvy verbal gamesmanship of Romania’s post-modernism-before-post-communism (the most prominent example is the poet and prose writer Mircea Cartarescu) nor positions itself as the repository of parabolic, black-humour, between-the-lines hints at resistance to censorship and the party-state, such as was achieved in referential camouflage by a number of poets popular both in Romania and in the West more for their implicit dissident politics than for their otherwise strong, personally moving and/or witty poetry (e.g., Ana Blandiana, Mircea Dinescu, or Marin Sorescu). However, a few of Muresan’s allusions in the poems certainly would have been read as subversive, such as the parodic language of civil obedience in happily respecting traffic lights or the inclusion of an otherwise unidentified Elena twice, a name that, whether intended by the author or not, Romanian readers would almost automatically have associated with dictator Nicolae Ceausescu’s reviled wife. Winter suggests a frozen season as dangerous as a poetic state, a deathly condition. Poetry itself is an affliction I just carry my disease: this poem / like a sour apple in my mouth albeit a saving affliction. But if winter is ultimately associated with death, both poetry and madness are possible means of transcendence, and there is something religious about them. Without them, as Muresan warns in the book’s opening poem, we shall not be pardoned.
